Biografia autorului:

Adriana Teodorescu (n. 1982) urmează, în prezent, un al doilea program de doctorat la Facultatea de Sociologie, Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj, unde este și cadru didactic asociat. Doctorat în Literatură Comparată (2008-2011), Facultatea de Litere, UBB. A publicat studiile Carnavalul în opera literară caragialiană sau despre posibilitățile peștilor de a zbura (2009) și Maternitatea în spațiul românesc. Mecanisme și reprezentări socio-culturale (2017) și volumul de poezie Aproape memorie (2013). Coordonatoare a volumului Death Representations in Literature. Forms and Theories, apărut în Marea Britanie în 2015.

Despre Povești de trecere cu noi:

„Un discurs aproape ritualic, prins între memorie și uitare, ambele conținând moartea inaccesibilă a celuilalt. În acest periplu al cuvântului care prinde angoasa, moartea în imagini, limbajul capătă o ritmicitate precisă, explorând imaginea până la capăt, fără rest. Imaginea care scapă mereu este reluată, întoarsă pe toate fețele cu o gestualitate aproape clinică. O radiografie a realului ca nod de sinapse și accidente pe care ochiul o traversează pe de o parte detașat, planând obiectiv și clinic deasupra, calculând posibilități, procente, ocurențe. Prezentul este marcat de ezitări și incertitudini, este fragmentat și plin de incoerențe, iar discursul poetic interiorizează această lecție a realului, între gesturi ritualice și remisii anticipate, duse până dincolo de orice posibilitate de întoarcere, pentru a marca mereu locul în care ne aflăm. Imaginile nu caută o realitate comodă. Poezia Adrianei Teodorescu este o continuă reașezare a limbajului și a lumii printr-o discursivizare mereu riscată, mereu fragilă a crizei, a propriei identități, a morții spusă la viitor, a memoriei populate de toate narațiunile mici și mari ale familiei și astfel se află în ceea ce e dificil, inconfortabil, în ceea ce îi scapă în limbaj și îi pune propria istorie în dificultate.”

Aura Poenar

„Odată intrat pe orbita Adrianei Teodorescu, descoperi de fapt o identitate supraetajată, un construct poetic ce încapsulează mai multe voci (povești) a căror rezonanță se produce la aceeași unică frecvență: trauma. Deși își asumă un plot riscant la nivel tematic, volumul reușește să deconstruiască și să reconstruiască subiecte precum boala, moartea, fragilitatea carcasei umane prin distanțarea de maniera autoscopică, în favoarea unei discurs al unei conștiințe colective, care stochează și exorcizează prin scris date existențiale cutremurătoare. Apăsând pedala unei cruzimi hibridizată cu vulnerabilitatea și angoasa, Povești de trecere cu noi este, până în capilarele ei cele mai fine, un documentar autentic despre seismicitatea vieții, despre pierdere și reinventare.”

Anastasia Gavrilovici