Despre autor:

Flavia Teoc (n. 1971, Cluj-Napoca) este absolventă de Filosofie la Universitatea „Babeș-Bolyai.” Unui masterat în Filosofia Culturii i-a urmat doctoratul în Filologie (2018). A publicat volumele de poezie: Înzeire (1992), Semn către cetate (1994), Din casa lui Faust (1998), Brațul pierdut (2001), Cronograf (antologie, 2004) și Fiord (2014). Pe lângă acestea, a mai publicat cărți de interviuri, romanul Kyrie Lex (2009) și studiul Limbajul poeziei scaldice. Metafore kenning şi termeni poetici în poezia scaldică a secolelor VII-XIII (2017). Este traducătoare din limba daneză și editor la editura Synapsis din Aarhus.

Despre Istoria naturală:

O carte a călătoriilor anonime reface, în sens invers, parcursul poetic al Flaviei Teoc. Serenitatea infuzată de mit din Fiord, delicatețea auto-ironică din Brațul pierdut, candorile descriptive din Istoria naturală, sensibilitatea vulnerată din Înzeire împărtășesc eleganța detaliului semnificativ, a unui cumul de repere senzoriale. Obiectele au gust și miros, trosnesc, se sparg, incomodează ori, dimpotrivă, liniștesc, iar frumusețea lor transcrie reperele unei lumi trecătoare. Chiar dacă, geografic vorbind, spațiile predilecte ale acestor poeme sunt țărmurile nordice și plajele mediteraneene, filosofia care le ordonează se apropie de niponul mono no aware. Așa cum Istoria naturală a lui Pliniu cel Bătrân inventaria toate adevărurile lumii văzute, dar și narațiuni ca aceea a Korei din Sicyon, care, schițând pe un perete gol umbra iubitului ei absent, născocește pictura, Istoria naturală a Flaviei Teoc e mai mult decât un catalog de imagini: în mărturii tributare structurii simple a parabolei, ea așază în pagină singurătatea străinului, mai veche decât toate tiparele.

Olga Ștefan

În poezia Flaviei Teoc, realitatea imediată, concretul și datele biografice funcționează ca o substanță de contrast, evidențiind de fapt o componentă suprarealistă, o puternică fibră metaforică și alegorizantă. Senzația de univers familiar, populat de lucruri recognoscibile, mirosind a „Gucci și cherosen”, este brusc spulberată de imaginea unei femei în vârstă ce gătește un ou de velociraptor. Astfel, discursul din Istoria naturală se plasează în permanență la confluența dintre real și fabulos, branșând textele la mitologie, la credințe străvechi, la ritualuri și gesturi simbolice, care devin adevărate plot twist-uri ce conferă vervă și intensitate poemelor. Luxurianța imagistică, suflul anxios și alarmant, dar mai ales multiplele trimiteri la moarte și prezența elementelor thanatice constituie combustibilul care alimentează tensiunea din poezia Flaviei Teoc și o fac memorabilă și originală în peisajul literar de la noi, amintind întrucâtva de scriitura aticistă și livrescă a unei Anne Carson, fundamentată pe o sensibilitate estetică întinzându-și filamentele în diverse toposuri și epoci.

Anastasia Gavrilovici

Vizitează și secțiunea Promoții >>>