traducere de Claudiu Komartin
și Anastasia Gavrilovici

Biografia autorului:

Goran Simić
s-a născut în 1952 la Vlasenica, pe teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina. Considerat un important poet al fostei Iugoslavii, a trecut prin experiența tumefiantă a asediului orașului Sarajevo. A emigrat cu familia în Canada în 1995, unde a început să scrie în limba engleză, fiind comparat cu Iosif Brodski și Zbigniew Herbert. A scris numeroase volume de poezie și proză scurtă, precum și texte teatrale și librete de operă, fiind prezent în notabile antologii internaționale, printre care Scanning the Century: The Penguin Book of Twentieth Century Poetry. S-a întors la Sarajevo în 2013.

Antologia Războiul s-a terminat, dragostea mea cuprinde poeme apărute în trei volume de la începutul acestui secol: Immigrant Blues (2003), From Sarajevo, with Sorrow (2005) și Sunrise in the Eyes of the Snowman (2010).

Biografia traducătorilor:

Claudiu Komartin
(n. 1983)
a publicat volumele de poezie: Păpușarul și alte insomnii (2003), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009), cobalt (2013), Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese (2010-2017) (2017), Autoportret în flama de sudură (2021) și INOCULARE (2022). Din 2010, este redactor-șef al Casei de Editură Max Blecher și al semestrialului „Poesis internațional”, iar din 2019 — vicepreședinte PEN România. A tradus, singur sau în colaborare, cărți de poezie și proză semnate de Kurt Vonnegut, Mario Benedetti, Jean-Marie Gustave Le Clézio, Miroslav Holub, Tahar Ben Jelloun, Gheorghi Gospodinov, Philippe Claudel, Nadejda Radulova etc.

Anastasia Gavrilovici
(n. 1995, Iași)
a debutat cu Industria liniștirii adulților (2019), volum premiat și reeditat, a cărui traducere în limba sârbă a apărut în 2023. A publicat poezie, cronică literară și eseu și a tradus cărți de Kurt Vonnegut și Ernesto Cardenal. Lucrează la o masivă antologie din poezia lui Louise Glück, este doctorandă în anul III la Litere și redactor (din 2016) al revistei „Poesis internațional”.

Despre Războiul s-a terminat, dragostea mea:

„Un bărbat bine, care nu își arată vârsta, un bonom și un tonic gata oricând să-ți sară în ajutor, un om care iubește viața, și de aceea nu se dă-napoi nici de la râs, nici de la plâns, nici de la împărtășit cele trăite: așa mi s-a înfățișat la primele noastre întâlniri Goran Simić. Probabil că Goran, de-abia reîntors în orașul său după optsprezece ani prin străini, încerca să atenueze posibilele șocuri pe care le-aș fi putut avea în cele trei săptămâni petrecute la Sarajevo. Mai ales că eram dărâmat și mă temeam la fiecare pas că mă voi pierde. Și, într-adevăr, orașul m-a emoționat și m-a tensionat în destule momente — un loc în care mai multe decât cicatricile sunt doar rănile deschise. Despre ele scrie Simić în poezia lui, despre sursa ororii, despre memorie și imposibila reîntoarcere, cu sensibilitatea dublată de un nerv etic pe cât de treaz, pe-atât de vulnerat. Traducerea poeziei sale în românește, pe care mi-am promis să o realizez de-ndată ce am descoperit-o, în vara lui 2013, îmi produce genul acela de bucurie pe care nu o resimți decât în prezența frățietății și a poeziei ispășitoare.”

Claudiu Komartin