Novica Tadić
Oameni în uși rotative

Anul apariției: 2014
Format: 190 X 120 mm
Număr de pagini: 62
ISBN 978-606-8577-00-5
Preț: 15 RON

traducere de Liubinca Perinaț Stancov

volum apărut cu sprijinul
Uniunii Sârbilor din România


Biografia autorului:

Novica Tadić s-a născut în 1949, la Smriječno, Serbia. A absolvit Facultatea de Filozofie din Belgrad. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Serbia din anul 1976, membru al Societății Literare Sârbești încă de la înființare, precum și redactor al revistelor „Književna reč” („Viața literară”), „Vidici” („Orizonturi”), „Književna kritika” („Critică literară”) și a editurii Rad.

Fiind unul din cei mai influenți poeți sârbi ai ultimelor decenii, Tadić a fost laureatul celor mai importante premii literare, dintre care amintim: Premiul Ljubica Jocić (1982), Premiul Zmaj al Maticei Srpska (1994), Premiul Dis pentru întreaga operă poetică (2000), Premiul Djura Jakšić (2000), Premiul Vasko Popa (2000), Premiul Est – Vest (2010).

Volume de poezie publicate (selectiv): Присуства / Prezențe (1974), Смрт у столици / Moartea în scaun (1975), Огњена кокош / Găina de foc (1982), Погани језик / Limba spurcată (1984), О брату, сестри и облаку / Despre frate, soră și nor (1989), Крај године / Sfârșit de an (1993), Ту сам, у тами / Sunt aici în întuneric (postum, 2011).

Volume traduse: Night Mail (selected poems, translated with an introduction by Charles Simić, Oberlin Ohio, Oberlin College Press, 1992), Assembly (a bilingual collection, translated by Steven and Maja Teref, Austin, Host publications, 2009) și Dark Things (collection of poems translated from the Serbian by Charles Simić, New York, BOA, 2009).

Prezent în numeroase antologii, printre care: Child of Europe: a new anthology of East European poetry (edited by Michael March, London: Penguin Books, 1990), The Horse Has Six Legs: An Anthology of Serbian Poetry (edited by Charles Simić, published by Graywolf Press in 1992), New European Poets (Edited by Wayne Miller and Kevin Prufer, Graywolf Press, 2008).

S-a stins din viață la 23 ianuarie 2011.


Oameni în uși rotative

Oamenii în uși rotative
îmi sunt cele mai apropiate rude.
Fețe neliniștite
pe care nu le-am văzut vreodată
se apropie de mine și dispar.
Din când în când cineva ar vrea să spună ceva
dar renunță în ultima clipă.
Nu e nimic de spus.
Ușile se învârt
totul e în mișcare suntem cu toții în moară.
Din noi se face o făină smintită
pentru brutăria vreunui drac.


Novica Tadić